Sunt inimi rătăcite

Pe străzile Destinului,
Bezmetice,
Sperând să se agațe
De o altă inima
Cu care să-și panseze
Abisurile nenumărate,
Pe cât de multe,
Pe atât de adânci,
Pe atât de ireversibile.

Sunt inimi – nomade,
Naive, iluzionate
Far’de răgaz,
Căutând la infinit
Acel ceva povestit de unii,
Acel ceva promis
De o Divinitate închipuită,
Care să le odihnească
Într-o fericire
Imensă, eternă.

Sunt inimi resemnate.
Amorțirea lor devine o pace
În care toate abisurile
Se închid,
Căutarea se oprește,
Iluzia dispare.
Ochii lor, acum străvezii
Povestesc nonsensul
Și uitarea
Că răspuns la
Așteptările din trecut

Dar
Sunt și inimi - Phoenix
Cu aripi mai lungi
Decât rătăcirea
Și mai puternice
Decât resemnarea.
Renasc în fiecare zi
Din focul iubirii
Și din oceanul de lacrimi
Știind că e singurul drum
Spre eternitate,
Spre sine

Florenta Vatavu
Londra,
18.03.2024

?????

    

Si iar imi numar frunzele amare....

Scoica din care ma nasc e obosita,

Mi-e frig.......

Mi-am strans crengile ca o mana zbarcita,

Innegrind curcubeul unui vis.

Imi intorc apoi vena spre rasarit

Sa mi se ierte neputinta

De-a ma albi 

Pe rug de spini.

In care dintre ceruri sa-mi spal dorinta

Cu pulberea durerii

Si cum sa leg de mine 

Plansul - o frunza prea amara

De un altar prea mic ?

Florenta Vatavu

Iunie, Rm Sarat, 1996

 

O viata-n plus

Vapaie, valvataie,

Un amalgam de stari,

Ca mii de Sori intr-unul,

In mult prea stramte zari !

Mi-e inima din piept

Un bulgare de foc,

Eu ard in cautari,

Cand lumea sta pe loc !

Nu inteleg latenta

In fapte si gandiri,

Cand timp am prea putin,

Dar prea multe simtiri !

O viata nu-mi ajunge

Sa-mi ard patosul tot !

Din minte si din suflet

Sa-l smulg as vrea sa pot !

O viata-n plus, te rog

Sa-mi dai, Divinitate,

Cu ape-n loc de flacari,

Dulci, line si curate !

Eu ti-am cerut un foc

Din teama de plictis,

Iar tu mi-ai daruit

Parjol in Paradis !

O viata-n plus iti cer,

Sa sting de tot vulcanul !

Nu vreau sa las in urma

Jeratec si catranul !

Florenta Vatavu,

Londra, 14.02.2024

Vis divin

În fiecare seară

Ochiul de foc

Ma cheamă blând,

Învelindu-mi sufletul

În foiță de aur.

În fiecare seară

Ma cuprinde,

Mă fixează dulce,

În mierea unui asfințit

Fără granițe.

În fiecare seară

Îl absorb,

Mă abandonez

În voalul diafan

De chihlimbar.

În fiecare seară

Îi șoptesc

Și dor și gând.

Adun sub pleoape

Comoară de ape.

Glas,

Dans,

Avânt,

Cuvânt,

Suspin:

Ce vis divin !

F V

Londra, 10 feb 2024